miercuri, 29 ianuarie 2014

când te-am cunoscut,cristina..

n-are legătura cu nicio cristină din viaţa mea,e doar felul în care mă uitam obsesiv la copiii mult prea veseli şi-mi era milă de copilăria mea,fiindcă citisem muuult,înainte de a face îngeri în zăpadă. azi,soră-mea îmi reproşează că nu mai ştiu să râd. ultima dată am scuipat-o. ştiu,fă,să râd,da' n-am din ce motiv. cum,nu? nu vezi că ninge? emoţionant,aş zice. ca şi cum rahatul ăla alb ar şterge gropile din asfalt. şi,ştii ceva,aş zambi cu toţi dinţii,chiar şi cu acel canin ectopic,dacă m-ar şterge zăpada şi-ar lăsa în urmă urmele de degete de pe parbrizul meu. să-mi bag,n-am maşină. da' ce am? am...imaginea unui tip pe feisbuc,care nu ştiu ce dracu' face,şi priveşte profund,cică,deşi am impresia că e mare,gros şi nu iese,dar.. în fine. şi mai am o foame groaznică şi mai am foc,cred,în buzunarul din spate. am apă curentă,parcă aşa îi zice,şi pâine mucegăită,fiindcă n-o mănâncă nimeni,dar am pâine. când te-am cunoscut,cristina...am ajuns aici,cu o poezie numită limitare ca apogeu şi am zis c-o să învăţ germană,că n-o să am adicţii şi n-o să am relaţii. bă,cristina,da' te pricepi,chiar ştii că nu-mi place frigul. aşa ne-am cunoscut,în frig,în vânt,şi-atunci parcă nu era zăpadă,şi,dacă era,nu-i spuneam niciodată soră-mii fă.

duminică, 26 ianuarie 2014

a...lean

când au căzut puii din cuib
bulbul de lalea s-a
născut din ceapă şi ciorile
şi-au rotit
privirea,
muşcând din patul vostru...

 24.01.2014