pana acum trei zile,am iubit ideea de a iubi. pana acum trei zile m-as fi trezit dimineata,la cinci si as fi privit cerul in fata,nesimtita si plina de obida.
22 : 46. impresia pe care mi-o lasa soarele asta cu gust de glob disco spart nu este impresie. mi-e teama de inaltimea visului.am decis sa imi iau doza de pixeli,am deschis feisbucul,am spus ca merita sa transformi gandurile in ..si mai mult nimic. zic,daca imi traiesc singuratatea pe internet,nu va mai fi singuratate,va fi pixel.
22 : 50. trei randuri si-o virgula,acum trei zile as fi putut scrie pagini despre amante si as fi ras in oglinda intre peretii realitatii.
zece de tine fara noua minute care zgarie pisica mea blanda,fara blana si fara umilinta. da,mi-am cumparat pisica cum banii pentru care mi-am lasat inocenta pe scari.
duminică, 3 august 2014
marți, 15 iulie 2014
plastic smuls
mi-am pierdut imaginatia
scriu acum numai despre ceea ce vad.
mananc acum doar tegumentele solitudinii
unei cesti de cafea imbatata cu zat.
mi-am pierdut imaginatia,pentru ca
astazi vad
in tine mai putin decat in oglinda
si-am sa innebunesc
cautandu-ti ciolanele care
cauta apa vietii.
[nu am mai postat de luni de zile,asa ca voi reincepe cu banalitatile de rigoare. multumesc.]
joi, 6 februarie 2014
iluzia
promiteai slavă eternă gândului
precum o fetiţă
căreia i-a venit menstruaţia,dar încă
se teme de întuneric
şi acoperă
goliciunea lumii cu păturica,
de fapt o nimfetă
pe care nu a considerat-o nimeni
decât un înger,
ignorând cadenţele înspăimântătoare
ale unei femei de otavă
din care se vor naşte
alţi monştri.
precum o fetiţă
căreia i-a venit menstruaţia,dar încă
se teme de întuneric
şi acoperă
goliciunea lumii cu păturica,
de fapt o nimfetă
pe care nu a considerat-o nimeni
decât un înger,
ignorând cadenţele înspăimântătoare
ale unei femei de otavă
din care se vor naşte
alţi monştri.
miercuri, 29 ianuarie 2014
când te-am cunoscut,cristina..
n-are legătura cu nicio cristină din viaţa mea,e doar felul în care mă uitam obsesiv la copiii mult prea veseli şi-mi era milă de copilăria mea,fiindcă citisem muuult,înainte de a face îngeri în zăpadă. azi,soră-mea îmi reproşează că nu mai ştiu să râd. ultima dată am scuipat-o. ştiu,fă,să râd,da' n-am din ce motiv. cum,nu? nu vezi că ninge? emoţionant,aş zice. ca şi cum rahatul ăla alb ar şterge gropile din asfalt. şi,ştii ceva,aş zambi cu toţi dinţii,chiar şi cu acel canin ectopic,dacă m-ar şterge zăpada şi-ar lăsa în urmă urmele de degete de pe parbrizul meu. să-mi bag,n-am maşină. da' ce am? am...imaginea unui tip pe feisbuc,care nu ştiu ce dracu' face,şi priveşte profund,cică,deşi am impresia că e mare,gros şi nu iese,dar.. în fine. şi mai am o foame groaznică şi mai am foc,cred,în buzunarul din spate. am apă curentă,parcă aşa îi zice,şi pâine mucegăită,fiindcă n-o mănâncă nimeni,dar am pâine. când te-am cunoscut,cristina...am ajuns aici,cu o poezie numită limitare ca apogeu şi am zis c-o să învăţ germană,că n-o să am adicţii şi n-o să am relaţii. bă,cristina,da' te pricepi,chiar ştii că nu-mi place frigul. aşa ne-am cunoscut,în frig,în vânt,şi-atunci parcă nu era zăpadă,şi,dacă era,nu-i spuneam niciodată soră-mii fă.
duminică, 26 ianuarie 2014
a...lean
când au căzut puii din cuib
bulbul de lalea s-a
născut din ceapă şi ciorile
şi-au rotit
privirea,
muşcând din patul vostru...
24.01.2014
bulbul de lalea s-a
născut din ceapă şi ciorile
şi-au rotit
privirea,
muşcând din patul vostru...
24.01.2014
Abonați-vă la:
Postări (Atom)