ne
situam într-un decor al sufletului epileptic
când
lumina curgea în cadre groase ,cînd lupiisunt tunete şi tu stindard de ciment.
timpul bate,ca să se scuture de răgaz.
bate,ca atunci când scrii ipostaze ale sufletului
pe întuneric
în cărbune şi ţi se
lipeşte de obraji,nu de pleoape.
Intre cer sfera exista cam tot ce poate inlocui nimicul. Restul e absenta.
RăspundețiȘtergere