alter ego travesti

oamenii dorm atât de adânc
sub fascicule luminiscent-astmatice,
sub toată lipsa de fiinţă,sub praf,materie,sub carne,sub
ţigara pe care uiţi s-o stingi în
scrumieră.

urma să murim,căsăpiţi de toată
noaptea (venea primăvara) de toate orele
de toate minutele de toţi
morţii de tot totul. şi-atunci ştiam că moartea
e doar timpul când vocea ta refuză să
mai fie voce şi iubirea de adolescent evanescent 
de viespe prinsă sub talpă,de evadare la câmpie devine
senzaţia  de apăsare de atunci când pierzi tramvaiul şi strigi şi-ţi
ard plămânii şi înjuri verdele şi roşul şi oamenii
şi culorile şi îngerii şi ungurii.

oamenii dorm atât de strâns prin fire
de ciment! ei nu ştiu că la circ mor
elefanţii şi porcii şi caii
şi clovnii odată cu condiţia. cea de la
matematică,vectorială,peste doua fragmente de
ţărână.

eşti liantul. eşti gura. eşti pierderea. eşti adolescentul evanescent
viespea prinsă sub talpă,evadarea la câmpie
senzaţia de apăsare de atunci când pierd tramvaiul şi
strig şi-mi ard plămânii şi înjur şi verdele şi roşul
şi oamenii şi culorile şi îngerii şi ungurii.