Priveşte-mă!

"Acum priveşte-mă prin ochii mei în timp ce eu
Te privesc pe tine prin ochii tăi în timp ce tu..."


a fost întâi lipsă. a fost eşec. mă pregăteam pentru o idee mai puţin absolută şi mai puţin abstractă. însă m-a sfârşit în felul în care doar eu singură am facut-o până acum. privind prin ochii fiinţei fiinţa înseamnă să priveşti produsul esenţei nedistorsionat de iluzie,dar înseamnă să distrugi psalmul acela absurd pe care l-ai compus singur. să mănânci o singurătate cu gust neobişnuit,care nu-ţi aparţine. aici,organul văzului cuprinde nefiinţa unuia în urletul altuia.
"prin ochii tăi nu pot să mint,prin ochii mei înveţi ce simt..." . să vorbim despre egalitatea dintr-o iubire? să vorbim despre legătura imuabilă intre esenţă şi iluzie? nu. să vorbim mai puţin. să...ascultăm privind.