Ma macina gandul ca "pretul",ca atare,nu e nimic fara "dorinta".Pretul consta in exagerarea valorilor obiectului dorit.
Pacat ca nu se poate pune pret pe fericire.Ar constata atunci omul ca,in functie de pret,mai mare sau mai mic,fericirea nu merita sa-ti consumi fiinta - in cazul acesta resursele- pentru ea.
Presupunand in mod ipotetic ca fericirea te costa sufletul,cum o mai poti simti daca l-ai vandut?Dar daca fericirea nu ar costa nimic?Ar mai putea oare omul,in vanitatea lui,sa-i acorde importanta?Noi stabilim valoarea lucrurilor in functie de pret.Superficial sau omenesc.Superficial este omenesc,dar,pentru mine,"omenesc" inseamna "prostesc"si "naiv".Mai inseamna,in functie de caz sau dispozitie,"frumos" sau "lipsit de sens".Acesta din urma ma(observati atentia mea pentru detalii) descrie perfect pe mine.
Astfel,gasesc fericirea tangibila,dar atat de rar,de dulce...si de crud.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu