scriu acum numai despre ceea ce vad.
mananc acum doar tegumentele solitudinii
unei cesti de cafea imbatata cu zat.
mi-am pierdut imaginatia,pentru ca
astazi vad
in tine mai putin decat in oglinda
si-am sa innebunesc
cautandu-ti ciolanele care
cauta apa vietii.
[nu am mai postat de luni de zile,asa ca voi reincepe cu banalitatile de rigoare. multumesc.]
