miercuri, 13 februarie 2013

Claude

ingroapa-n gropi pensionate versul.
asa e...societatea. femeia care-si
barfeste pantofii si e oarba mai departe decat
homer. si-a taiat ambele urechi si-o mana
stanga. de-a dreapta sta mizeria.
il poarta pe dumnezeu in san si sarpele la gat.

ce face societatea din etica?
ii pune coarne.

e bine.parfumul tau de sange si neon plange
chingi cu gust de mizerie pe pereti.
ti-aduci aminte? te-au ridicat pe targi,ti-au pus
bani intre buze si ti-au lasat ochii deschisi.
nu,nu pentru morti sau necunoscuti. civilizatia cu
tente de prostie sobra in transportul in comun nu
iroseste,nu da dijma.
   omul nu este animal,copii.

4 comentarii:

  1. Talent stanescian.
    Ma conving cu fiecare poezie ca esti genialitate in stare pura!

    RăspundețiȘtergere
  2. hmmm...puritatea "geniului" meu este ,din pacate, alterata de cotidian. ceea ce,probabil, sporeste orgoliului dorinta de a patrunde mai adanc in sine.nu cred ca imi tanspun sentimentele,ci iluziile. iara daca iluziile mi-ar fii sentimente...m-as sufoca mult prea...absolut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iluziile noastre sunt sentimentele noastre.Totul e subiectiv, la fel cum lumea devine vis, visul devine lume.

    RăspundețiȘtergere
  4. iluzia nu e sentiment. cel mult un sentiment al constiintei deziluzionate. sentimentul nu e iluzie,l-ai face nimic,nu crezi?

    RăspundețiȘtergere