ii spuneam ca adevarul e nepretuit,ca vreau sa ma ingroape in adevar. acum ploua,s-a spalat de pe asfalt tot sangele imaginar pe care trebuie sa-l fi varsat cand mi-am deschis ochii unei minciuni lipsite de minte. a gasit o cale de mijloc,o cale unde jumatatile mele se detesta. am scris o exagerare. eu nu am jumatati,am fragmente smulse vietii,am bucati de fiinte formandu-mi sufletul,bucati de dumnezeire in plasa de Billa. "cat de trist!",imi spun in gol. iata,acum adevarul nu mai are sens,mi-a distrus credinta in promisiuni. cum spuneam,ma simt precum un caine care latra la masini. latra atat de tare incat isi simte corzile vocale urland la randul lor. isi dezveleste coltii,dar inca nu musca,ii e teama sa nu-l doara dintii,ii e teama de inclestarea dura dintre muschi si dinti. dintre trup si trup?