imi spune ca ochiul lui dumnezeu imi da valoare.
circul si painea fug cu pasi mici de femeia mea
cu ochi de carbon,de sanii ei de piatra,de statuie.
o priveau asa cum ceasca de ceai priveste cafeaua,
o priveau ranced.
a face concesii din el,e ca si cum ti-as taia mana dreapta,
ca sa nu mai scriu.
desclestate mainile in cercuri concentrice,femeia mea
de otet si papura plangea cu nituri purpurii.
circul si painea era ea,cand misca picior de plai
si-mi otravea gurile de rai.
dumnezeirea e femeia mea.
Citindu-ti versurile, sunt redusa la tacere.
RăspundețiȘtergereSi observ ca poti scrie si proza intr-un mare fel, cu acelasi idealism abstract care te caracterizeaza.