Ianuarie

am tras ieri din ţigare până
când fumul mi-a pătruns
(final apoteotic.)
din plămâni până la tine.

ştiu că eminescu ne privea morţi
trăind din reminiscenţele noastre şi
tezele despre fericire absolută. ciudat,
n-am apucat să beau până să fi
uitat de neputinţă,n-am apucat să
citesc suficient cât să nu mor
la îngemănarea dintre zile.

dar pe străzi urlau lupii,să ne
sfârtece piedicile şi să ne-nghită zările,
alergau cu mintea-n patru colţuri
oblice,nu-mi aduc aminte de ce.
iar eu ştiu că între tu,eu şi dragostea
noastră,născută teluric din vise,
între biserici şi hypermarketuri,
o secundă de iubire măsura două
lungimi de bazin.

două lungimi din care să prelungim
porumbei şi zâne,din care să ascundem
oglinda,care-mi spune că-s prea
tânără pentru gânduri şi-ţi măsoară
anii. două lungimi de "te",iar în
eter "iubesc". eterul e singur.

când lupii urlă după noi,
mănânc jăratec,să mă ştii lângă.