încerc să cuprind noţiunea de tu
între buze,să simt
vibrînd tristeţi în cuvinte
pline.
atît a mai rămas,doar dorinţă lichidă
în vene şi
guri
fără vorbe de ipsos.

obişnuiam să trag în piept
iluzia unui albastru
mai mare decît adriana.
o sintagmă din care să mă culegi.

mi-a amuţit încrederea în pernă.
dai noţiunii de eu inflexiuni amare.
ieri uit.uit si expir.
expir si uit.nu au ordine
şi îmi zgîrie obrajii de la dau nume.

oboseşte cărăuşia asta a sufletului.
nu vreau să apreciezi minteam mea
cu oglinzi pe tavan şi cenuşă
sub preş.n-o vei face,
nici lupii nu-i urla lunii
ziua.

...caut căldura.
vezi,curg maluri în frontispicii,
îmi surîd iar copii cu capete de neon
în stradă.
viaţa merge cu picioarele rupte
şi strigă mult prea tare : " Stai!".
vrea să imortalizeze expresii
pe timp de noapte. atunci cînd
nu suntem noi,ci
faruri.

i-am spus să se oprească.ce păcat! nu ştiam
să înot.
cum să m-auda cînd
nu dau din braţe?
e oarbă. cum să mă vadă?