"să priveşti păcatul nostru cu alţi ochi"

să dărîmăm zidurile
creşterii
fără să fim.

sau,în van,să denumim lucrurile
altfel.tu să nu mai fii tu.
să fii un
fluture care-mi zboară bolnav de gută
prin pereţii îngălbeniţi de tutun nefumat.

un dram de năzuinţă să-mi fi răzuit
în loc de var,te-aş
fi ascuns între coaste flămînde
de inimă.

te-am simţit ca pe un
gol în stomac,
tu,doar fiere cu
gust de formulă chimică.

s-apuci viaţa de un picior amputat,spuneai.
dar am închis lumea afară,
în gropi de identitate smulsă.aşa
merge timpul,agale,îşi lasă ciolanele
în căutarea apei.

eu se lupta cu teribila idee
de a se naşte
iară
dintr-o veche conştiinţă
a lui eu,carbonizată.
nu era lîngă retina lui eu
niciun ocean de fiinta.
(trecusem pe langa,nu-i bai.)

cu ce-am greşit,măicuţă bătrînă?
unde-i mioara cînd suntem alţii decît noi?